Iata-ne ajunsi si la cea de a VII a editie a Cupei Bancilor. Cu doua noutati, Libra si Leumi, echipele bancare s-au pus in miscare pentru ravnitul trofeu al competitiei. Dupa cele trei etape scurse pot spune ca ingrediente pentru o competitie gustoasa exista, pana acum avand si meciuri frumoase si surprize si ceva nervi, inevitabili atunci cand in joc este mandria bancherilor si dorinta lor de a invinge. Dar trecand peste aceste mici picanterii ale competitei nostre voi analiza mai jos echipele participante la aceasta editie

ING: vicecampioana ultimelor doua editii a inceput greoi competitia doar experienta jucatorilor facand ca exact la meciul inaugural sa nu avem parte de o surpriza de proportii. Nuca tare, in persoana Intesa Sanpaolo, a fost aproape nu de un egal ci de o victorie, insa pe final portocala mecanica din campionatul bancar a reusit sa intoarca rezultatul. Usor  dar sigur ING si-a reglat turatia reusind ulterior doua victoii destul de convingatoare in compania noilor nostrii combatanti, mai sus mentionatele Libra si Leumi. Cu 9 puncte din tot atatea posibile ING isi prezinta o noua candidatura la coroana cu lauri si detronarea Piraeus.

INTESA SANPAOLO: vechii nostri prieteni au ramas cu aceleasi metehne: rateaza mult, primesc goluri usor si reusesc foarte greu sa marcheze. Cu mai multa atentie ar fi putut sa porneasca cu un rezultat datator de sperante in primul meci, cel cu ING (vezi mai sus). Cu doar patru goluri marcate (din care unul a fost autogolul lui Buceceanu de la ING) nu poti sa speri prea mult la performante. Intesa nu este o echipa slaba, jucatori precum Stoian, Serbu, Tanase, Lamberti sau Sorin Constantin avand calitatile necesare pentru a urca echipa din subsolul clasamentului. Dupa discutile cu ei am ajuns la concluzia ca au o teama de rezultat, de infrangere, un blocaj mental atunci cand intervine miza jocului sau factorul psihologic al unei competitii oficiale.  Eu spun ca mai mult curaj si concentrare la finalizare colaborata cu o maturizre in faza de aparare pot face din Intesa un combatant puternic si greu de ucis 🙂

LEUMI: este o echipa inimoasa, dornica sa castige. Se vede totusi lipsa competitiilor si a omogenitatii lor, fiind tot timpul in cautarea formulei de echipa care sa dea cel mai bun randament. Am vazut si o lipsa de pregatire fizica, pe final fiind mai mereu in corzi. Mi se pare totusi o echipa experimentata si aspira cu sanse la primele patru locuri care duc in semifinale. Depinde numai de ei si le-as recomanda ca o data pe saptamana sa se mai antreneze pentru ca sistemul acesta de 4+1 este extrem de solicitant si necesita o buna conditie fizica si/sau schimbari viabile cu jucatori de valori apropiate…iar lipsa de legaturi de joc, de omogenitate si de pregatire fizica se trateaza cu doze mari de antrenament si meciuri, fie ele amicale sau oficiale.

LIBRA: supriza competitiei de pana acum, Libra este o echipa muncitoare si sufletista. Cele sase puncte acumulate pana acum sunt surpinzatore dar nu intamplatoare. Cu un adevarat stalp al apararii in persoana lui Leoman Senol, jucator puternic si cu un sut bun, cu Andrei Ologeanu care face mare risipa de efort, cu Rares Ionescu un jucator cu glezna fina si cu Lucian Andreescu un adevarat atacant de gura portii acesta echipa are sanse mari sa se califice in semifinalele competitiei. Asteptam evolutiile lor in continuare si sa vedem daca vor reusi sa gestioneze bine momentele bune prin care trec, toate acestea materialindu-se in confirmarea evolutiilor de pana acum si calificarea in fazele superioare ale competitiei. Si ca o incheiere precizez ca au opus o rezistenta buna si la meciul pierdut cu valoroasa echipa a ING.

MARFIN: voi porni analiza lor de la cea mai mare surpriza a competitiei de pana acum: egalul din ultima etapa cu puternica echipa Raiffeisen. Acest rezultat este unul asemanator cu alte trei surpize produse de aceasta echipa oscilanta in evolutii: 0 – 0 cu Banca Romaneasca la editia a IV a, BROM fiind la acea data detinatoarea trofeului; 6 – 6 la editia trecuta in compania Piraeusului ale caror performante sunt cunoscute de toti. Si iata ca a venit randul Raiffeisen-ului sa se loveasca de autobaza lui Ragalie & Co. Totusi se vede ca Marfin sunt inca o echipa mica si spun asta tinand cont de doua aspecte: 1) nu reusesc sa confirme sau sa convinga la meciurile cu echipe de aceesi valoare cu ei si doi cu Piraeus si cu Raiffeisen au condus tot timpul dar nu au reusit sa mentina avantajul finnd egalati de fiecare data. Am observat din nou notiuni de tactica ceea ce ma bucura dar le doresc sa reuseasca sa gestioneze bine si jocurile cu echipe cu care pornesc cu sanse egale. Acolo trebuie sa ataci si sa marchezi pe cand cu granzii te poti aseza bine in teren si sa surprinzi pe contraatac. Nici una din cele doua nu este usor de realizat dar pentru podium este nevoie de stapanirea ambelor aspecte. PS: un joc magistral realizat de portarul lor Ovidiu Nica la meciul mai sus mentionat cu RZBR. Si ca o gluma, auzeam pe margine remarci de la jucatorii altor banci de genul „pe portarul asta ar trebui sa-l angajam la noi”. Bravo Ovidiu!

PIRAEUS: ce poti sa spui despre o echipa in cazul careia rezultatele vorbesc de la sine. Mi-au placut mult la meciul cu Raiffeisen, un meci foarte frumos intre doua echipe bune. Mult mai experimentati, pastrand de ani de zile cam aceeasi formula de echipa au reusit sa aduca cele trei puncte dupa un meci in care nu au facut nici o schimbare! Totusi observ mereu pe lista marcatorilor aceiasi trei jucatori: Neagu, Molnar si Enache, la aceasta editie acestia marcand toate cele 17 goluri de pana acum. Cu Ragea revenind dupa accidentare dand siguranta apararii, cu acelasi Enache alargand ca la douazeci de ani si cu marcatorii inascuti Neagu si Molnar PBR incanta prin frumusetea jocului la firul ierbi, prin combintiile din prima si executiile de mare efect. Am stat mult si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca acest sistem de la Cupa Oasis le vine ca o manusa pentru ca tot lotul lor este compus din jucatori mingicari. Si atunci cand alearga mai mult mingea si mai putin jucatorul se reuseste foarte bine dozarea efortului nemaifiind nevoie de schimbari in ciuda faptului ca nici Neagu nici Molnar si cu atat mai putin Enache nu mai sunt la varsta primei iubiri 🙂 Dar asta inseamna experianta si valoare, rezultatele lor nefiind intamplatoare. Doresc sa il remarc si pe Marcu Dorel portarul PBR-ului reusind cea mai constanta si buna evolutie a sa, inscriindu-se cu sanse mari la titlul de „cel mai bun portar”. Depinde numai de el.

RAIFFEISEN: declar de acum ca Raiff-ul (sau Reich-ul atunci cand sunt nervosi:)) au sanse mari la titlu in momentul in care: reusesc sa gaseasca formula de echipa castigatoare; reusesc sa faca schimbarile inspirat si atunci cand este necesar; reusesc sa nu se mai certe intre ei, cu adversarii, cu suporterii etc; reusesc sa se concentreze la finalizare; reusesc sa se apere mai eficient intelegand ca la minifotbal si atacantii fac faza de aparare. Raiffeisen practica un fotbal de calitate reusind de atatea ori sa castige trofee iar cu venirea lui Giusca si a lui Marius Vasile sansele pentru un nou aur cresc exponential. Trebuie sa se maturizeze in joc si in comportament pentru ca de multe ori mi-au lasat impresia ca sunt ca un copil frumos, destept, talentat dar extrem de rasfatat, capricios, mofturos. Iar cele din urma de foarte multe ori impiedica calitatile sa se desfasoare la intreaga lor capacitate, de unde si bronz in loc de aur sau locul IV in loc de podium. Le propun sa stea de vorba, sa ingroape securile razboiului si sa ajunga la un consens. Daca reusesc vor avea un cuvant greu de spus la editia asta si nu numai.

RIB:  nu ii mai vad entuziasti, dornici de victorie, inspirati. Novac are o evolutie destul de stearsa la ultimele jocuri, golgeterul editiei a V a marcand pana acum 1 singur gol. Eu sper sa se adune cat mai repede sa stranga randurile, sa aduca inapoi galeria si pe sufletul echipei, domnul Tulbure, si vor redeveni echipa care castiga bronzul la aceeasi editie a V a probabil una din cele mai mari surpize de la Cupa Bancilor, alaturi de locul V al Marfinului de la editia a IV a. Sanse la locul IV mai exista dar trebuie sa practice un joc mai convingator cu mingiile pe jos. Si ca o ultima idee, golgeterul echipei in momentul de fata este Radu Daniel care este fundas. Si asta spune multe.

Una peste alta competitia este una destul de disputata si frumoasa. Ca si cuvant de incheiere as dori sa va spun ca maniera mea organizatorica, asa cum v-am obisnuit si cum mi-ati lasat impresia ca va place, este una destinsa in care vreau sa vorbesc mult cu voi si sa ne intelegem prin respect si comunicare. Stiu sa si marai cand trebuie dar la editia aceasta nu a fost cazul pana acum. Observati ca va cer feedback la orice decizie pe care vreau sa o iau si asa mi se pare normal pentru ca nu eu sunt actorul principal ci voi. Aceeasi maniera o abordeaza si Aurelian Bogaciu si ma bucura. Aceasta maniera pacifista de organizare a reusit sa imblanzeasca (cat se pot imblanzi leii) jucatori cu temperamente vulcanice ca Neagu de la PBR, Zbircea de Raiffeisen sau Carbunaru de la ING. Vreau totusi sa mai intelegeti ca la fotbal (fie el amator) mai exista si refulari se mai scapa si cate o injuratura sau se incing spiritele. Nu accept dar inteleg. Ii inteleg si incerc sa-i temperez pe „vulcanici”, le multumesc mult majoritatii „calme” pentru comportamentul civilizat. Este usor sa suspenzi, sa dai rosii, sa fi zbir. Nu este scopul nostru. Dar totodata cunoasteti foarte bine ca nu voi ezita sa ajung pana la excludere in cazul unor comportamente degenerate. Multumesc „zeilor fotbalului” ca in cei patru ani scursi nu a fost cazul.

Va urez performante!

 

Cristian Popescu

17.10.2013

 

 

 




Vezi mai multe stiri, din arhiva.