Asa s-ar putea caracteriza in cateva cuvinte semifinala dintre Piraeus si Raiffeisen. Faulturi multe, fragmentarea jocului, nervi intinsi la maxim, tensiune, vaicareli, meleuri de jucatori, zbierete, limbaj birjaresc, imbranceli, cinci cartonase galbene, unul rosu…si fotbal cu lingurita. Am inteles ca la  derby-urile cu asemenea miza si cu echipe de mare valoare tensiunea este la cote maxime impreuna cu dorinta de victorie. Stiu ca apar refularile caracteristice nereusitei sau emotiilor jocului. Dar totusi am vrea sa vedem mai mult fotbal. Stiu ca meciuri cu atmosfera aceasta de camp de razboi condimenteaza competitia. Dar competitia este una fotbalistica unde ar trebui sa troneze REGELE FOTBAL. Nu am ce reprosa jucatorilor. I-am inteles. Dar din pacate cativa nu ati reusit sa intelegeti nici pana acum spiritul acestei competitii. Daca voi credeti ca derby-urile Diviziei A in care vedem mai multa cearta decat fotbal sunt un exemplu va inselati. Exact opusul incercam de 4 ani sa construim la Cupa Bancilor „Oasis”. OFERITI MAI MULT FOTBAL SI MAI PUTINA CEARTA. Singurul aspect care a oferit clasa derby-ului din semifinale a fost arbitrajul. Cu o evolutie fara greseala, calm, detasat, intotdeauna incercand sa va tempereze si sa stea de vorba cu voi, Aurelian Bogaciu a lasat impresia de superioritate. Consider ca putem invata din atitudinea lui sa ne stapanim pornirile belice. Si inca ceva…am pretentia de la voi ca sunteti intelectuali, domni educati si nu jucatori de divizia D din zone subdezvoltate. Nu vreau o competitie pentru domnisoare dar incercati sa va opriti acolo unde este trasata limita bunului-simt, pentru ca ieri ati reusit sa treceti de ea in cateva randuri.

Legat de putinul fotbal vazut, PBR arata din nou ca au experienta multa, reusind sa controleze jocul chiar si atunci cand erau condusi cu 1-0. Rezultatul este unul conform cu desfasurarea ostilitatilor din teren. Chiar daca Raiffeisen au avut ceva ocazii, au inceput mai bine jocul, echipa Piraeus a intors rezultatul pana in pauza iar a doua repriza le-a apartinut in totalitate in ciuda unor rabufniri ale jucatorilor de la Raiffeisen materializate prin cateva amenintari ale portii aparate bine de Marcu Dorel. Faptul ca RZBR nu i-a mai batut pe Piraeus de trei editii iar la editia asta au pierdut de doua ori spune destul de multe despre diferenta dintre cele doua. Si nu ma refer la valoare cat la experienta si omogenitate. La 1-0 pentru Raiffeisen verzii de la Piraeus s-au incurajat, cuvinte precum „Nu-i nimic, jucam!” fiind pe buzele intregii echipe „grecesti”. La 2-1 pentru Piraeus in tabara „austriecilor” de la Raiffeisen pornise deja razboiul. Reprosuri, injuraturi, tipete…si s-a vazut in a doua repriza cand au mai primit trei „boabe” fara sa mai inscrie vreunul. A trebuit sa tinem pauza de 7 minute ca sa isi termine ei reprosurile. Cum credeti domnilor ca veti putea trece peste un moment greu al meciului si peste nereusite? Prin reprosuri sau prin incurajari? Raspunsul il gasiti in rezultatul inregistrat la finalul meciului. Din nou Piraeus nu a facut nici o schimbare pana spre final, ceea ce este extraordinar avand o echipa cu jucatori „in their 40s” cum ar spune americanul:).

Mult mai frumoasa si mai interesanta prima semifinala dintre Marfin si ING. Un meci cu o favorita certa, era cat pe ce sa rastoarne calculele hartiei, Marfin reusind sa opuna o rezistenta darza pana spre finalul meciului cand ING a reusit sa se desprinda la trei goluri. Un foarte bun joc defensiv facut de Marfin si din nou o serie de parade uimitoare ale goalkeeperului lor au reusit sa mentina suspansul aproape tot meciul, chiar si la 1-0 pentru adversar Marfinul avand cateva oportunitati de a marca pe contraatac. Totusi la nivelul acesta de semifinale conteaza mult si faza de atac sau constructia pentru ca in prima repriza nu stiu daca albastrii au trecut de cinci ori mijlocul terenului. Imi lasau impresia ca nu au viza de Olanda:) Si la 1-0 au avut ocazia de egala dar imprecizia sau solutiile pe care le-au ales ca finalizare i-au privat de golul egalizator. De foarte multe ori au avut ocazia de a declansa un contraatac in viteza dar ei au ales sa temporizeze si sa intoarca mingea inapoi. Preluari gresite in situatie de singur contra portarului (Aurelian Bululete), suturi bune parate de portarul celor de la ING, Erol Ibraim (Bogdan Alexandru) au cantarit decisiv la rezultatul final. Despre ING numai de bine. Au ratat mult, au muncit mult dar pana la urma invingatorul este fara discutie meritat. Felicitari si lor si baietilor de la Marfin pentru fair-play si modul civilizat in care si-au desfasurat ostilitatile din teren. ING arata ca merita finala iar Marfin ca aceasta calificare in premiera intre cele mai bune patru echipe nu este deloc intamplatoare ba din contra, dupa cum spuneau si baietii de la ING cu bun-simt dupa meci „Marfin a meritat anul acesta sa fie in semifinale”. Si ca incheiere Carbunaru Mihail de la ING este singurul jucator din istoria Cupei Bancilor care a reusit sa marcheze la fiecare meci de pana acum…fiind fundas. Si datorita evolutiei constant bune in decursul turneului se inscrie si el pe lista inca deshisa cu posibilii sau probabilii „Cei mai buni jucatori”

Si iata ca a treia oara la rand avem o finala ING – Piraeus, fara dubii cele mai bune echipe (valoare, experienta, omogenitate, stiinta jocului, joc tactic, tehnica individuala a jucatorilor, constanta, seriozitate) ale ultimelor trei editii. Si vreau sa vad FOTBAL!

 

FOTBAL nu EGO!

 

Cristian Popescu

24.11.2013




Vezi mai multe stiri, din arhiva.