Si iata ca sambata, 4 iunie, in Bucuresti, se intalnesc cele mai bune patru echipe ale acestei editii ale campionatului Engie la minifotbal. Premiantele urmeaza sa-si sustina licenta intr-o zi frumoasa incepand cu orele 19.00. Dar sa nu mai lungim vorba si sa vedem ce s-a petrecut in ultimele zile ale editiei 2016

In prima semifinala se intalnesc finalistele de anul trecut, Brasovia Energy si Sport TC Bucuresti. Pentru bucuresteni este o noua reeditare dupa meciul din regionala cu echipa din Constanta. Pornind de la premisa ca brasovenii au aratat in fazele precedente ca si ei sunt oameni si pot avea probleme iar TC – istii au demonstrat o forma buna, gandeam ca va fi un meci in care se va putea produce surpriza. M-am inselat totusi intr-o oarecare masura, in ciuda inceputului de joc destul de echilibrat. Brasovia sunt cu adevarat o echipa matura si organizata, o echipa care joaca de mult timp in aceeasi formula, o echipa cu jucatori foarte valorosi, o echipa care isi vede doar de joc si care reuseste sa tina adversarul departe de poarta proprie profitand de fiecare greseala si de fiecare fisura aparuta in apararea echipei oponente. De cealalta parte Sport TC si-au dorit mult, au incercat sa puna probleme dar totusi nu au reusit sa aiba mai multe realizari, avand eu impresia ca si emotiile si-au pus amprenta destul de serios pe evolutia unora dintre jucatori. Incununarea eforturilor baietilor din Bucuresti a sosit odata cu golul de onoare, foarte frumos de altfel, marcat de Ganea dupa o actiune pe cont propriu. Si parca si Brasovul a prins o zi in care le-a iesit cam tot, deci sanse potrivinice pentru Bogdanos si ai sai. Una peste alta un meci frumos cu multe goluri foarte frumoase si disputat in limitele fair-playului, oamenii de pe margine avand parte de un spectacol agreabil.

Cea de-a doua semifinala opunea campioanele Bucurestiului si Pitestiului: Ilioara Dream Team si ACEI Pitesti. Aici am avut parte de un meci mai strans, desi la discretia echipei din Bucuresti care a condus ostilitatile cam pe toata durata jocului, cu scurte rabufniri ale pitestenilor care isi aminteau totusi ca au un bronz in palmares. Din pacate pentru ei au avut lipsa doua piese grele din angrenajul echipei, dupa evolutia de la regionala putand spune ca a lipsit chiar blocul motor (Alin Petria) fara sa-i iau din merite lui Stoica, un jucator care face o excelenta faza defensiva. Ilioara si-a vazut de jocul prestat la aceasta editie, un joc bazat pe combinatii, mingea jos, atingeri putine si concentrare la finalizare plus exactitate in defensiva. Si cu toate ca au avut parte de un adversar bun le-a iesit si data asta. 4 -1 si Ilioiara promite un mecii bun in finala de a doua zi.

Duminica dimineata de la zece pornim ziua doctoratului cu finala mica dintre Sport TC si ACEI Pitesti. Revine Petria. Inceput dezastruos pentru pitesteni, rezultatul ajungand la un moment dat la un scor de neprezentare in favoarea alb-negrilor de la TC, Ganea, Raducu si Nicolescu vazandu-si linistiti de treaba si marcand goluri de efect. Meciul se domoleste si se parea ca bucurestenii temporizeaza, controleaza si stapanesc jocul. Pe fondul acestei acalmii cade golul celor de la ACEI, Luca parca dorind sa ii trezeasca pe ai lui din letargie. Si cum linistea se transforma in furtuna mereu, Luca o mai baga inca o data in ate si sa te tii! Sfarsit de meci cu scantei, jocul se aprinde, Pitestiul alearga spre egalare, Bucurestiul intra pentru o perioada intr-o degringolada, ceva panica in randul lor si…parca pentru a avea grija de inimile colegilor, Pavel aduce linistea pentru Sport TC cu un sut frumos din afara careului. 4 – 2 pe final si bucurestenii isi adauga in palmares un bronz dupa argintul de anul trecut. Frumoasa echipa a Pitestului nu mai reuseste sa urce podiumul anul acesta dar sunt convins ca avand intreg lotul la dispozitie, Sorin Pirvulescu si compania ar fi reusit sa puna probleme mult mai mari adversarilor. Meci frumos care incununeaza competitia excelenta de anul acesta.

Si actul final…Ilioara mai introduce o moneda in aparat si incearca sa doboare Goliatul brasovean dupa ce au mai incercat o data la finala din 2014. Din pacate pentru ei prastia s-a rupt si Brasovia ciuruiesc poarta nefericitului Lupea. Opt goluri si in poarta Dream Teamului dupa cele opt din poarta Sport TC-ului. Ca sa nu se supere nimeni. Lasand gluma la o parte, Ilioara mi s-a parut o echipa foarte timorata, emotiva. Nu au reusit sa-si puna deloc in aplicare planul tactic facut de Lucian Mihai, nu au mai avut claritatea in joc care ii facea sa puna mingea jos si sa ajunga prin pase in situatii de finalizare. Au intrat in panica, mingii pe sus, pase incomplete sau gresite, inexactitati mari in aparare si un portar care a jucat (dorindu-si enorm) cu o intindere care l-a incapacitat intr-o oarecare masura. Brasovul au continuat pe linia jocului consistent aratat la semifinale si nu au avut mari probleme in a-si adjudeca un nou titlu (al patrulea) in palmares. Brasovul invinge Ilioara a doua oara intr-o finala, de data aceasta cu un categoric 8-1 (dupa 5-2 la editia a doua) si daca mergem pe premisa asta se pare ca Petrus si colegii lui sunt ca vinul…cu cat imbatranesc cu atat devin mai buni.

Legat de castigatorii trofeelor individuale…

Petrus Florin (Brasovia Energy) castiga pentru a treia oara la rand „Cel mai bun jucator” si….ar fi fost incorect sa nu castige, fiind jucatorul care are evolutii constant extraordinare happy si care leaga ca un siret o echipa formata din jucatori foarte buni.

Pop Adrian (Brasovia Energy), Udila cum ii spune toata lumea, a avut la aceasta editie o pofta de gol extraordinara, reusind sa obtina pentru prima oara trofeul acordat celui mai bun marcator. Si parafrazez cu o gluma a lui: „As fi luat si la editiile trecute golgeterul competitiei dar eu sunt un jucator care joaca pentru echipa, colectiv” happy

Seu Catalin (Brasovia Energy), castigatorul de anul acesta al trofeului pentru „Cel mai bun portar” are „nesansa” de a juca la o echipa solida unde nu are foarte multe faze la porta lui. Totusi de fiecare data Cata isi face treaba perfect, interventiile lui fiind sigure si oferind linistea si increderea necesare colegilor pentru a-si face jocul fara teama unui portar gafeur sau ezitant.

Si in loc de incheiere…a fost o editie minunata, o editie care face din aceasta competitie un spectacol fotbalistic de clasa, o competitie unde dupa patru ani poti spune ca intalnesti oameni dragi, o competitie pe care o asteptam cu totii cu nerabdare in fiecare an, o competitie care are SUFLET!

Cristian Popescu

05.07.2016




Vezi mai multe stiri, din arhiva.